Colecția Muzeală a Mănăstirii

Colecția muzeală a mănăstirii Sucevița deține artă religioasă, cu un patrimoniu de o valoare excepțională, care cuprinde broderii, manuscrise miniate și ferecate în argint aurit, sculptură în lemn policromat, icoane, argintărie de cult și decorativă, majoritatea fiind danii din vremea familiei Movileștilor și a urmașilor acestora. În afara acestor lucrări, muzeul mănăstirii Sucevița oferă publicului interesat și un număr însemnat de piese valoroase, atât din secolele XV și XVI, cât și din secolele XVIII-XIX.

Obiectele de artă din expunerea permanentă a muzeului contribuie la conturarea unei viziuni de ansamblu asupra artei din vremea Movileștilor: există aici piese reprezentative din epoca Sfântului Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareș, pentru a marca perioada artistică în care își află rădăcinile arta Movileștilor. Astfel, Epitaful din secolul XV și vălul liturgic Împărtășirea Sfinților Apostoli (1493) sunt lucrări ale școlii de broderie din timpul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, iar icoana Duminica Tuturor Sfinților, datată 1514, prevestește strălucita epocă a picturii moldovenești din vremea lui Petru Rareș.

‍

Arta din epoca Movileștilor a urmărit tradițiile preluate din secolele precedente, dar în același timp a avut și o viziune nouă, aducând inovații care s-au reflectat în toate genurile artistice: broderii, argintărie, sculptură în lemn, icoane, manuscrise miniate și ferecate în argint, cruci sculptate etc., acestea formând majoritatea exponatelor prezentate publicului vizitator.

Cele mai edificatoare lucrări expuse sunt portretele brodate ale domnitorului Ieremia Movilă (1606) și Simeon Movilă (1607), dar și Epitaful cu perle (1597), Tetraevanghelii miniate și ferecate în argint aurit (1605, 1606, 1607), argintării– chivotul (1591), talerul, candela, cădelnița (începutul secolului XVII), crucile sculptate, epitrahilul și mânecuțele (începutul secolului XVII), precum și icoanele împărătești Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Hristos și Adormirea Maicii Domnului, databile către sfârșitul secolului al XVI-lea. Felonul din 1614 și Tetraevanghelul de la 1616 sunt executate încă în spiritul artistic al epocii movileștilor.

În mod cu totul particular, muzeul deține și o capsulă din argint aurit, în care se păstrează părul Elisabetei Movilă, pe care aceasta l-a trimis, în semn de prețuire, ca să fie așezat pe mormântul soțului ei, în momentul în care a observat că nu mai există izbăvire din exilul turcesc.

Arta din Moldova în a doua jumătate a secolului al XVII-lea este caracterizată printr-un decorativism accentuat, evidențiat pe un potir din argint aurit și pe o cruce din argint aurit datată din anul 1680, obiecte expuse în muzeu.

La Mănăstirea Sucevița se află și o colecție de opere de artă din secolele XVI – XIX, numeroase icoane, dar și frize de iconostas sculptate și pictate, cruci de mână, de masă sau de iconostas, tetrapode și jilțuri arhierești, care oglindesc trăsăturile stilistice caracteristice artei moldovenești din epoca respectivă.

Sunt expuse mai multe icoane ce vădesc trăsăturile caracteristice ale școlii de pictură moldovenești: Sfântul Arhanghelul Mihail, Sfânta Parascheva, Maica Domnului cu Pruncul, Sfinții Apostoli Bartolomeu și Luca, Sfinții Apostoli Toma si Marcu și icoane prăznicare.

Particularitățile stilistice specifice picturii din nordul Moldovei din secolele XVIII și XIX, pot fi definite, pe de o parte, de o accentuată notă populară, ca urmare a influenței picturii din nordul Transilvaniei, exemplificată prin icoane, uși împărătești, friză de iconostas. Pe de altă parte, se constată o influență a stilului baroc asupra picturii de icoane moldovenești, oglindit în cadrul expoziției prin câteva icoane, dar mai ales prin icoana cu coronament de la Mănăstirea Sucevița, reprezentând-o pe Maica Domnului cu Pruncul, datată în 1872.