Mănăstirea Sucevița – Ctitoria Familiei Boierilor Movilești

Atestată documentar în anul 1584, mănăstirea Sucevița a fost ctitoria comună a familiei boierilor Movilești din Moldova: Gheorghe Movilă - episcop al Rădăuților (1577-1587) și viitor mitropolit al Moldovei (1588-1591, 1595-1600, 1601-1605); Ieremia Movilă – viitor domnitor al Moldovei (1595-1606) și Simion Movilă – viitor domnitor al Țării Românești (1600-1601) și al Moldovei (1606-1607), toți trei bucurându-se de ocrotirea și sprijinul domnitorului Petru Șchiopu al Moldovei (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591).

În pridvorul de sud al bisericii mănăstirii, deasupra ușii de intrare, a rămas până astăzi în zid un loc nescris, rezervat probabil pentru pisanie, care urma să indice numele ctitorilor și data construirii acesteia, după încheierea lucrărilor de pictură, dar care din motive necunoscute nu a mai fost completat.

Familia Movileştilor, denumită în actele de cancelarie şi a ”Moghileştilor”, a deţinut dregătorii importante încă din vremea Sfântului domnitor Ştefan cel Mare. Pomelnicul triptic al Mănăstirii Suceviţa, precum şi documentele istorice din perioada 1490-1507, menţionează un strămoş al Movileştilor, boierul Cozma Movilă, care a deţinut funcţia de paharnic în divanul ţării.

Pretenţiile dinastice ale familiei Movilă se legitimează, însă, pe linie maternă. Maria, soţia logofătului Ioan Movilă și mama celor trei frați: Gheorghe Movilă, Ieremia Movilă și Simion Movilă a fost fiica domnitorului Petru Rareş și nepoata Sfântului domnitor Ştefan cel Mare.

Fiind conștienți de descendența lor princiară, urmași ai dinastiei Muşatinilor, cei trei frați au construit acest ansamblu monahal de mari proporţii, pe măsura pretenţiilor şi posibilităţilor materiale ale unor boieri români foarte înstăriți și puternici la curtea domnească.

Ridicată între anii 1582-1584, biserica mănăstirii a fost sfințită în anul 1584 la sărbătoarea Sfintelor Paști, de episcopul Gheorghe Movilă al Rădăuților, primind hramul Învierea Domnului.

Este construită ca reședință domnească fortificată.

Numeroase hrisoave domnești și boierești medievale menționează mănăstirea Sucevița. În anul 1586, se făcea vorbire despre mănăstirea „nou zidită de părintele şi rugătorul nostru Gheorghe, episcop de Rădăuţi” (Dimitrie Dan, Fundătoriul bisericii din mănăstirea Sucevița, p. 7).

Gheorghe Movilă, Ieremia Movilă și Simion Movilă au rămas legați de acest sfânt locaș nu doar pentru că a fost ctitoria lor colectivă, căreia i-au acordat permanent o grijă și o atenție specială, ci și pentru că după moarte, mănăstirea le-a primit trupurile spre odihnă veșnică, devenind necropola familiei.